Nu, de data asta nu am răcit! Wow, până și eu sunt surprinsă, dar de data asta e vorba despre altfel de supă. )

Duminică, după ce am sărbătorit ziua de naștere a mamei, am plecat cu Tavi la unchiul lui și după ce am băut un cappuccino destul de bun și s-a trezit nepoata (Bia) am hotărât să mergem în Cișmigiu!

Drumul duminica seara nu a fost aglomerat, dar parcul…oh, mamă, parcă se dădeau gogoși pe gratis! Dar n-am yo norocul ăsta!

Bradul cel mare și frumos împodobit și foarte luminat, ca în fiecare an, în jurul lui niște reni care trăgeau sania Moșului, niște ursuleți polari și chiar un iglu cu un eschimos ieșit la pescuit. Toate luminau de-ți luau ochii. Undeva în spatele bradului este amenajat un fel de popas pentru Moșu: mai exact un fel de căsuță, care are pe post de acoperiș o căciulă mare și verde cu ciucurel roșu în vârf și, înăuntru, un scaun mare din piele roșu, pentru ca Moșul să se odihnească. Ca să nu mai spun de cutia poștală de la poartă.

Astea ar fi decorațiile de crăciun, plus simplele instalații din pomi.

Cred, însă, că atracția principală este patinoarul. Duminică, cel puțin, era full, ceea ce înseamnă pentru mine, că, stând undeva aproape de intrarea parcului, toți patinatorii aceia care se învârteau de zor, arătau ca o supă de oameni în care cineva uriaș cu un apetit uriaș amesteca cu o lingură uriașă.  (Și nu! Nu-mi era nici foame!!) Aș fi putut sta să mă uit la ei o veșnicie și să râd ținându-mă cu mâinile de burtă. Erau tare caraghioși!

Vrea cineva supă?