Am aplicat mai demult pentru un post de librar la Librăria Cărtureşti, care de curând şi-au deschis o nouă locaţie în AFI Pallace. Aveau nevoie de 5 persoane denumite de anunţul lor “consilier vânzări”. Nu îmi amintesc data când am aplicat, dar trecuse deja ceva timp, aşa că am fost foarte surprinsă când m-au sunat să vin să completez un chestionar . Aşa l-au numit ei. Eu îl numesc TEST.

Încântată nevoie mare, că doar pasiunea mea cea mai mare este cititul, m-am prezentat la librărie la test. Chestionarul avea multe multe întrebări de cultură din literatură, muzică, pictură şi cinematografie .

Ok, mi-am zis, cu literatura mă descurc! Dar, la naiba, ce fac cu restul întrebărilor? Întrebări de genul: Două filme regizate de Nae Caranfil .  Ce album este asociat cu Jimi Hendrix ? si aveam acolo mai multe nume de albume.

O, şi uite una din literatură pe care nu am ştiut-o: Enumeraţi cinci câştigători ai premiului Nobel pentru literatură din ultimii 20-30 de ani.

Bun. Ce nu am ştiut nu am răspuns, decât să dau cu banul şi să mă fac de râs.

La finalul chestionarului erau şi întrebări legate de locul de muncă de librar.

În fine, am avut la dispoziţie o oră şi zece minute.

Am plecat de la librărie total dezamăgită de cultura mea generală referitoare la litaratură, pictură, muzică şi cinematografie, aşa că mă şi resemnasem la ideea  că nu voi lucra la Librăria Cărtureşti.

Am ajuns acasă, m-am făcut confortabilă şi am dat imediat search pe google să văd răspunsurile pe care nu le-am ştiut. Nici nu am terminat bine de căutat, că am şi primit un alt apel de la Cărtureşti care mă invita a doua zi la un interviu. Imediat mi-a revenit moralul la locul lui: se pare că totuşi cultura mea generală nu era atât de jalnică.

Şi m-am dus a doua zi la interviu şi acum cică aştept răspunsul, pe care cred că îl ştiu deja.

Asta e! Măcar am încercat.